Autor Filipache Adrian

Din pacate nu in cazul multor columbofili putem vorbi despre columbofilie ca despre o mostenire de familie. Am placerea sa va prezint un interviu care indraznesc sa spun ca se ,,intinde” pe parcursul a trei generatii de columbofili insumand aproape 90 de ani de columbofilie neintrerupta. Un adevarat maraton in slujba porumbeilor calatori continuat cu succes de catre dl Vali Trufin.

1. Putem incepe cu o prezentare sumara care sa includa cateva cuvinte despre : locatia, varsta dvs, si alte pasiuni in afara de columbofilie? Povestiti-ne despre columbofilia mostenita in cadrul familiei!

Numele meu este Trufin Valentin, am 37 de ani, m-am nascut si traiesc in Radauti, judetul Suceava. Sunt inginer mecanic, absolvent al Facultatii de Constructii de Masini din cadrul Universitatii Tehnice «Gheorghe Asachi » Iasi, promotia 1994. In prezent lucrez intr-o firma de proiectare.
Familia, porumbeii si serviciul imi umplu viata, asa ca nu prea mai am timp si de alte hobby-uri !
Pe langa timpul acordat propriilor porumbei si concursurilor, trebuie sa precizez faptul ca sunt foarte mult implicat si in partea tehnica a sportului columbofil.

Anii trecuti am intocmit clasamentele concursurilor si centralizatoarele cu rezultatele finale ale Asociatiei Columbofile Suceava, am fost omologator si o scurta perioada de timp membru C.N.S. la U.F.C.R. Am pierdut aceste « privilegii » la inceputul anului 2007, odata cu afilierea gruparii din care fac parte si anume Asociatia « Voiajorul » Radauti, la Federatia Romana Columbofila. Speram sa am de acum mai mult timp pentru familie si pentru porumbeii mei , neglijate de multe ori din cauza acestei activitati. M-am inselat insa, deoarece si in acest an din necesitate si prietenie am fost pus in situatia de a intocmi clasamentele si centralizatoarele atat pentru Asociatia « Voiajorul » Radauti cat si pentru judetele Bacau, Neamt, Iasi, Vaslui, Galati, Braila, Vrancea si Tulcea care au organizat impreuna concursuri.

De aici deduceti ca un bun prieten al meu a devenit calculatorul ! Iata deci un hobby. Imi place sa sofez, urmaresc cu interes competitiile sportive, caut sa raman departe de aspectul politic si economic al vietii citadine.

Pot spune ca am vazut porumbei chiar de cand am deschis ochii. Si asta pentru ca m-am nascut intr-o familie de columbofili care a stiut sa cultive pe mai departe dragostea pentru aceste pasari deosebite.

Bunicul meu - Trufin Vasile - a fost primul columbofil din familie. Primii porumbei si i-a procurat in anul 1921, la varsta de 14 ani. Cand s-a intors de pe frontul celui de-al doilea razboi mondial, acasa il asteptau sotia si … 7 porumbei.

In anul 1957 bunicul impreuna cu alti cativa impatimiti ai acestui sport in devenire , mai mult o pasiune la vremea respectiva sau chiar o modalitate de petrecere a timpului liber si de recreere, a pus bazele Asociatiei Columba 022 Radauti , a doua asociatie columbofila din Moldova. Din respect si consideratie as vrea sa-i amintesc pe cativa din ceilalti membri fondatori ai acestei asociatii columbofile : Lupastean Gheorghe, Vacareanu Stefan, Coca Constantin, Costea Gheorghe, Haj Ioan, Haj Constantin, Condratov Ion, Corcinschi Stefan.

Am avut fericirea de a-mi petrece anii copilariei alaturi de bunicul meu si de a invata multe lucruri de la el. El a fost cel care mi-a aprins dragostea pentru porumbei, cel care m-a invatat sa am grija de ei, sa-i tin in mana, sa apreciez un penaj, o aripa, un ochi.

Mi-e dor de acea perioada de pionerat a columbofiliei chiar daca au fost ani grei pentru sportul columbofil. Hrana pentru porumbei se procura destul de greu, nu existau ceasuri de cronometrare iar porumbeii erau transportati cu trenul in lazi speciale . Cu toate acestea zilele de concurs erau adevarate sarbatori, columbofilii erau prieteni si nu adversari, se intalneau, depanau amintiri din tinerete sau din razboi, jucau table sau sah si printre toate astea mai aveau prilejul sa constate si sosirea porumbeilor. Erau adevarate momente de relaxare.

Tatal meu – Trufin Mircea – a continuat traditia columbofila in familie. As putea spune fara sa exagerez ca a innobilat porumbelul in zona Radauti, prin aducerea in anul 1972 a doua exemplare Maurice Delbar din crescatoria domnului Cretulescu Corneliu si prin daruirea de descendenti din acel cuplu la numerosi crescatori din zona. Aducerea acestor porumbei a schimbat radical atat conceptia columbofililor cat si performantele porumbeilor din zona. Practic a introdus spiritul de competitie si dorinta de imbunatatire permanenta a rezultatelor obtinute.

Pentru mine a fost un tata ideal, un om bun si un prieten deosebit. Am cautat sa duc mai departe pasiunea sufleteasca, daruirea, placerea de a lucra cu oameni obisnuiti, ambitia si corectitudinea care l-au caracterizat mereu.

2. Care sunt rezultatele dumneavoastra ?

2001 – loc 21 maraton maturi , 1009640-99 M
2002 – loc 21 fond tineret, 171156-01 F
2003 – loc 2 maraton tineret, 214203-03 M
– loc 3 maraton maturi, 171156-01 F
– loc 6 maraton crescatori
– loc 10 fond palmares, 171156-01 F
– loc 11 maraton maturi, 171166-01 M
– loc 31 fond crescatori
2004 – loc 1 maraton palmares, 171166-01 M
– loc 4 maraton international, 171166-01 M
2005 – loc 8 maraton palmares, 214208-02 M
– loc 24 maraton maturi, 214208-02 M
– loc 31 fond maturi, 214208-02 M
– loc 38 maraton palmares, 396628-03 F

214203-02:

Rezultate 214203-02

3. Cum ati organizat crescatoria si dupa ce criterii va ghidati? Cate compartimente si ce numar de porumbei detineti?

Crescatoria este si ea o conditie a reusitei. Fara a fi extravaganta sau luxoasa, crescatoria mea este adecvata numarului de porumbei pe care-i cresc si asigura conditiile necesare mentinerii unei stari de sanatate perfecta a porumbeilor, fara de care nu se poate concepe reusita sportiva.
Despre crescatoria mea va pot spune ca are 3 compartimente, este amplasata deasupra unei magazii, este orientata spre rasarit si ca este ferita de curenti si umiditate, mari dusmani ai sanatatii porumbeilor.

Gradina din jurul crescatoriei asigura linistea porumbeilor si este un nesecat izvor de hrana vegetala pentru porumbei spre disperarea familiei mele.
In fata crescatoriei am o voliera pe structura metalica in care porumbeii pot sa se bucure de razele soarelui pe toata durata zilei. Aceasta voliera imi este foarte utila si pe perioada iernii, cand din cauza rapitoarelor, in mare parte a timpului sunt nevoit sa tin porumbeii inchisi si sa-i eliberez numai ocazional si sub stricta supraveghere.

In general la fiecare sfarsit de an detin un efectiv de 50-60 porumbei, din care anul urmator 30-40 de bucati participa la concursuri. Numarul mare de porumbei nu este o carte de vizita buna pentru un columbofil.

4. Va rog specificati principalele actiuni intreprinse pt pastrarea sanatatii efectivului dvs, in decursul unui an calendaristic?

Comportamentul porumbelului, pofta de mancare, digestia si asimilarea hranei, calitatea penajului, coloratura gatului porumbelului, starea musculaturii sunt semnele exterioare ale starii de sanatate a unui porumbel, lucruri pe care trebuie sa le urmarim zilnic.

In general evit sa dau porumbeilor medicamente. Vreau sa spun ca nu dau medicamente porumbeilor numai de dragul de a le da. Tratez porumbeii de doua ori pe an ( februarie si august ) contra paramixovirozei. La inceputul si sfarsitul sezonului fac preventiv tratamente pentru salmoneloza, tricomonoza, coccidioza si viermi intestinali. Nu am vaccinat inca niciodata porumbeii contra difterovariolei.

Incerc sa mentin in permanenta o igiena riguroasa in crescatorie. Cand dispuneam de mai mult timp liber faceam zilnic curat la porumbei. Acum fac curat de 2-3 ori pe saptamana si cel putin o dezinfectie pe luna.

Apa de baut este schimbata de 2-3 ori pe zi.

5. Acordati o importanta deosebita hranirii? Le faceti norma de hrana? Ce frecventa au tainurile? Ce tipuri de boabe folositi si care sunt diferente intre ratiile reproducatorilor, zburatorilor si puilor?

Hranirea a fost tot timpul simpla si cuprinzatoare. Porumbeii mei au in permanenta mancare la discretie.
Iarna porumbeii primesc un amestec considerabil de orz. Orzul este o cereala ideala pentru curatirea corpului porumbelului si pentru inlaturarea unei grabe la ouat . In zilele mai friguroase porumbeii mei primesc un supliment de porumb.

In timpul sezonului de zbor predomina griul, porumbul si mazarichea. Ca desert porumbeii primesc in boxa lor putina floarea-soarelui, orez sau canepa.

In timpul naparlitului suplimentez ratia de oleaginoase ( floarea-soarelui sau rapita ).
Prefer sa nu amestec sortimentele de hrana si sa le ofer separat. Exista si exceptii, in ultima vreme din ce in ce mai frecvente, si anume zilele lor norocoase in care le cumpar amestecuri din import.

Hrana minerala si drobul de sare se afla permanent in crescatorie. Cu cativa ani in urma imi faceam singur hrana minerala din caramida pisata, pamant galben, nisip, putina sare si canepa pisata. Acum e mai simplu sa o procur de la farmacie.

6. Ce hrana si ce tratament le aplicati porumbeilor dupa concursuri pentru o recuperare eficienta si rapida?

Timp de 2-3 zile de la sosire porumbeii primesc o hrana usoara, depurativa, cumparata de la farmacia veterinara. Apa de baut este inlocuita de diverse ceaiuri in care adaug zeama de lamaie cu putina miere de albine. Am remarcat ca porumbeii in forma stiu sa savureze la sosirea din concurs sau a doua zi si o baie reconfortabila.

7. Ce metode de joc practicati? Preferati naturalul sau vaduvia? De ce? Ce tehnici de motivatie folositi?

Concurez cu porumbeii la natural, reproducand din ei in acelasi timp, dar nu fortez zburatorii si-i las sa creasca doar cate un singur pui.
Lasand la o parte faptul ca nu am conditiile si nici timpul necesar pentru practicarea vaduviei, principalul motiv pentru care folosesc metoda zborului la natural ar fi categoria de distanta pe care o prefer si anume fondul si maratonul.

La aceste categorii e greu de vorbit despre avantajele uneia sau alteia dintre metode sau despre tehnici de motivatie
Pentru masculi avantajul zborului la vaduvie ar consta in faptul ca vaduvii nu gonesc la cuib si nu hranesc pui, astfel incat conditia lor fizica este in orice moment buna. In schimb varianta zborului la natural imi da posibilitatea de a zbura si femelele.

In situatia in care femela sau ambii parteneri ai unui cuplu participa la concursuri sunt nevoit sa mai fac si cate o semivaduvie, pentru a evita posibilitatea ca femela sa oua in perioada premergatoare sau imediat urmatoare lansarii. Astfel, ascund pe rand fiecare partener cate 1-2 zile pentru a evita cuplarea lor.

8. Cum pregatiti porumbeii maturi respectiv puii pentru concursuri? De la ce distante incepeti antrenamentele? Lansarea se face individual sau in stol? Pana la ce distanta se angajeaza puii in anul nasterii dar yarlingii?

Antrenamentul cu puii il fac din toate punctele cardinale, de la distante scurte, sub 150 km. Primele 2-3 lansari le fac in stol, dupa care lansarile le fac individual. Prima lansare o fac de regula de la 20-25 km. Prin lansari repetate de la distante acceptabile, nu foarte mari, incerc sa le dau incredere in propriile lor forte.

Referitor la concursurile cu puii, va pot spune ca in ultima vreme particip tot mai rar la ele si ca atunci cand o fac nu depasesc 300-350 km.
Consider ca fortarea puilor la zboruri efectiv fara miza pe distante mai mari nu este favorabila dezvoltarii lor ulterioare nici pe plan fizic si nici psihic.
Practica mi-a aratat ca veritabilii porumbei de fond se dezvolta mai lent. Nici unul din porumbeii care mi-au dat satisfactii deosebite in ultimii ani nu a rupt gura targului de pui. Mai mult unii dintre ei, fiind mai mici, nu i-am putut nici macar verifica in anul nasterii.

Consider ca rezultatele puilor nu sunt edificatoare pentru a decide calitatea unui porumbel si astept maturitatea sa-si spuna cuvantul. Daca belgienii sunt dispusi sa astepte 2-3 ani sau chiar mai mult pentru a descoperi porumbeii de fond, de ce nu as avea eu rabdare macar un an?
As putea spune ca pe cat de ingaduitor sunt cu puii, pe atat de exigent sunt cu maturii. Practic la varsta de un an orice porumbel trebuie sa atace etapele de fond. Pregatirea pentru aceste etape este realizata prin 2-3 antrenamente de la distante in jur de 100-150 km si prin primele etape de zbor din planul asociatiei columbofile. De obicei in intervalul de timp de doua saptamani dintre doua etape de fond mai efectuez un antrenament scurt, de « dezmortire » .

9. Ce sexe predomina in lotul de concurs? Care credeti ca sunt mai buni in concursuri, mai rezistenti sau mai motivati: masculii sau femelele?

Jucand la natural si avand un lot relativ redus pot spune ca exista un echilibru intre numarul de masculi si cel de femele cu care particip la concursuri.

Locurile fruntase pe etape le-am obtinut mai mereu cu femele si de aici trag concluzia ca ele ar fi mai motivate, cel putin la sistemul de joc pe care il practic eu. Din pacate este greu sa mentii in forma fizica maxima femelele pe perioada unui sezon. Asta in special din pricina ouatului. Si uite asa ,desi castiga etape, cand tragi linie la sfarsitul unui sezon, la centralizarea rezultatelor finale femelele se afla de obicei dupa masculi !
In schimb masculii ii consider mai rezistenti,mai usor de mentinut la un anumit nivel fizic, capabili sa obtina performante la nivel ridicat o perioada mai lunga de timp.

10. Cum abordati reproducerea? Pe ce criterii formati cuplurile? Cate cupluri aveti la matca?

Poate o sa va mire dar nu am matca ! Toti porumbeii mei beneficiaza aproape de acelasi tratament. Nu am porumbei inchisi. Prefer sa tin un numar mai redus de porumbei dar acestia sa fie selectionati si verificati. Marea majoritate a lor participa la concursuri, dar fireste sunt si porumbei care sunt scutiti de ele din diverse motive. Unii si-au facut deja datoria si acum sunt pensionari, altii sunt prea cruzi pentru a fi aruncati in lupta , dupa cum mai sunt si altii de care am nevoie pentru a-mi face schemele de imperechere.

Imi place sa lucrez de obicei in consangvinitate, cu porumbeii mei si foarte rar , cand simt ca este absolut necesar, mai fac cate o infuzie de sange strain. Reproduc doar din porumbei inruditi - respectand limita necesara - care au facut performanta si carora le cunosc foarte bine ascendentii si descendentii, cu calitatile si lipsurile lor. Cand sunt nevoit sa introduc un porumbel nou urmaresc doar porumbei ai caror ascendenti au fost numai zburatori de clasa. Nu ma intereseaza atat originea cat performantele.

Practic in momentul de fata aproape intreg lotul de care dispun are la origini o pasare deosebita, femela 171156-01.

Rezultate femela

11. La ce data formati cuplurile si de ce?

Porumbeii mei stau separati pe sexe aproape 4 luni pe an. In jurul datei de 1 septembrie inchid toate boxele pentru a da posibilitatea porumbeilor sa naparleasca asa cum trebuie. Ii separ la sfarsitul lui noiembrie si formez perechile undeva in jur de 15 martie. Urmaresc ca pana la primul concurs de fond porumbeii care vor participa la concursuri sa creasca un singur pui si sa depuna a doua pereche de oua.

12. Va place un anumit tip de porumbel? Ma refer la culoarea penejului, marime, temperament?

Este greu de explicat in scris ce as vrea sa simt eu la un porumbel atunci cand il am in mana. Pentru mine un porumbel trebuie sa fie placut la vedere. Trebuie sa aiba o privire expresiva, inteligenta. Imi plac porumbeii aerodinamici, bine imbracati, cu penaj moale, bogat, matasos, pudrat, porumbeii de talie mijlocie spre mica, usori, cu aripi lungi, osatura buna si musculatura supla, elastica. Niciodata nu mi-au placut porumbeii cu musculatura excesiva. Un porumbel cu o musculatura elastica are puterea de a ramane in aer mai multe ore de zbor, lucru esential pentru concursurile pe distante mari.

O calitate pe care o admir la un porumbel este blandetea. Urmaresc foarte mult comportamentul porumbeilor in crescatorie. Se pot face chiar similitudini intre familia de porumbei din crescatorie si o mica comunitate umana. Imi plac porumbeii care iti dau senzatia ca gandesc, ca vor sa comunice cu tine, porumbeii cu care poti impartasi cateodata problemele zilnice. Cand vad un porumbel bland, calm, linistit, si mai ales daca acel porumbel se afla in crescatoria mea, parca viata mi se pare mai frumoasa !

13. Ne puteti povesti o intamplare columbofila, traita de dumneavostra?

Am trait multe « intamplari » in activitatea mea columbofila. E si normal daca ma gandesc ca la 37 de ani am mai bine de 30 petrecuti printre porumbei.

Sunt si intamplari placute, dar sincer prima data parca imi vin in minte cele neplacute , care lasa urme.

M-a durut foarte mult faptul ca in anul 2002, la un an dupa moartea tatalui meu, anularea unui concurs mi-a rapit doua titluri de campion national: acela de la maraton tineret 2002 si ulterior pe cel de la maraton palmares 2002-2003 in anul urmator, ambele cu femela 171156-01. La cativa ani distanta, dupa ce am ajuns totusi campion national, dupa ce am fost intre timp si membru al Comitetului National Sportiv imi dau seama ca din pacate cei care trebuiau sa lupte pentru prestigiul asociatiei judetene la acea vreme nu aveau nici un interes, ba din contra……

Bucuria cea mai mare mi-a produs-o in schimb, evident, castigarea titlului de campion national categoria maraton palmares 2003-2004 cu masculul 171166-01. A fost o surpriza. Placuta de aceasta data! Un porumbel din acelasi contingent, care a stat permanent in umbra femelei 171156-01 , dar care a avut, pe langa valoare, si norocul necesar.

171166-01:

Rezultate 171166-01

Va pot povesti in schimb multe intamplari din copilarie, intamplari mai inocente si fara miza asa mare cum este titlul de campion national, foarte greu accesibil din mai multe puncte de vedere.

In copilarie imi placeau nespus porumbeii cu pene albe. Bunicul si cu tata in schimb aveau o adevarata feblete, as putea spune un adevarat cult, pentru porumbeii albastri. In sfarsit in anul 1977 dintr-un cuplu rasare un puisor marmurat cu pene albe. Evident cum l-am vazut am pus ochii pe el si gata era deja porumbelul meu. Acesta a fost norocul lui pentru ca altfel era pus pe lista de transferuri ! Am suportat toate micile rautati parintesti si glumele facute pe seama porumbelului meu. Toti sperau sa se piarda in anul urmator. Din fericire pentru mine in anul 1978, la varsta de un an de zile, marmuratul meu cu pene albe face ravagii. Vine de la Vatra Dornei, Ilva Mica, Beclean, Dej, Cluj si mai ales vine de la doua zboruri externe – Cegled si Gyor ( ambele Ungaria ). Atunci s-a nascut un mare columbofil in persoana subsemnatului, dar nu aceasta este esenta povestii pe care vreau sa v-o spun ! Porumbelul a repetat performantele si anul urmator. Intr-o zi de toamna , dupa terminarea sezonului sportiv, vin acasa si tata imi da o veste trasnet : marmuratul meu cu pene albe a fost luat de uliu! Jale mare… Lacrimi, plansete, disperare….. eram un copil caruia uliul ii luase jucaria. Dar acesta nu este finalul povestii. Timpul a trecut, aproape ca uitasem de marmuratul meu si deja aveam acum mai multi porumbei care « erau ai mei » nu ai lui tata, pentru ca deja dovedisem ca pot fi un bun columbofil, nu? Intr-o zi eram intr-o vizita cu tata la un columbofil, bun prieten al sau. Omul avea multi porumbei, vreo 200, pe care-i tinea prin diverse locuri. Avea zburatorii prin sura si intr-o magazie iar in podul casei avea « matca » , adica porumbei cumparati , in marea lor parte prinsi de la zbor. Desi in mod normal urcam si in podul casei sa vedem si acesti porumbei, am constatat eu ca in ultima vreme tata se cam fereste de acest lucru. Era in schimb sus, in dreptul unui geam, o mica voliera de plasa in care porumbeii mai puteau iesi sa vada lumina soarelui. Intamplarea, a facut sa arunc o privire in acea directie si ce credeti ca am vazut ? Marmuratul meu cu pene albe…. cel luat de uliu … era in plasa si parca dorea sa se faca vazut! In realitate tata il daduse bunului lui prieten! Va dati seama ca am plecat cu porumbelul acasa, nu ? Eu multumit ca mi-am gasit porumbelul, tata fericit ca aschia nu sare departe de trunchi. Si, evident, marmuratul a trait fericit pana la adanci batraneti……

14. Ce propuneri considerati utile pentru imbunatatirea activitatii in sportul columbofil?

In ultima vreme sportul columbofil din Romania a cunoscut o crestere a performantelor pe plan sportiv. Rezultatele de varf din urma cu cativa ani sunt acum net depasite.

S-a investit mult in porumbei, in mijloace de transport, in crescatorii si in sisteme de cronometrare electronice. Avem concursuri mari cu mii de porumbei si sute de columbofili participanti.

Din pacate inca avem de suferit in ceea ce priveste latura umana si organizatorica. Orgoliile sunt deseori mai mari decat respectul pentru pasiunea columbofililor.

Mi-as dori in primul rand realizarea unui program informatic de intocmire in mod unitar a clasamentelor, care sa faca posibila centralizarea lor cu usurinta la nivel national, de ce nu pe un site, si de ce nu chiar in timpul sezonului si nu la terminarea lui.

Mi-as dori un altfel de tratament pentru asociatiilie columbofile legal constituite. Intr-o lume a globalizarii si descentralizarii, la noi inca se mai forteaza notiunile de asociatie judeteana unica si de plan de zbor unic, in detrimentul asociatiilor care isi doresc cu adevarat si care pot sa realizeze ceva.

Mi-as dori ca si in alte parti ale tarii tineretul sa fie atras catre sportul columbofil cel putin atat cat la Radauti si sa se bucure de sprijinul si incurajarea celor mai vechi in « meserie ».

Cred ca nu sunt dorinte exagerate si irealizabile.